Ministerul Apărării al Ucrainei: Reuniune cu 18 instituții pentru implementarea Acordului NATO SOFA în legislație, vizând jurisdicția penală, despăgubirile, vămile și taxele.

Kiev, Ucraina

Ministerul Apărării al Ucrainei a anunțat că a organizat, pe 27 octombrie 2026, o ședință de lucru pentru transpunerea Acordului privind statutul forțelor NATO (NATO SOFA) în legislația ucraineană. Un acord privind statutul forțelor definește statutul juridic al forțelor armate și al personalului unei țări atunci când acestea se află pe teritoriul altei țări. Ministerul Apărării a comunicat că participanții la ședință au identificat problemele apărute la aplicarea acordului, au convenit asupra direcțiilor de soluționare și au stabilit domeniile specifice în care legislația ucraineană necesită modificări suplimentare, în special în ceea ce privește jurisdicția penală și soluționarea cererilor de despăgubire. Ministerul Apărării a precizat că punerea în aplicare corespunzătoare a prevederilor acestui acord este deosebit de importantă în contextul discuțiilor privind garanțiile de securitate pentru Ucraina. Pe 28 octombrie, Ministerul Apărării a scris pe contul său oficial de X că „Garanțiile de securitate au nevoie de o bază juridică”.

Ministerul Apărării al Ucrainei a organizat o ședință de lucru cu 18 instituții de stat privind implementarea NATO SOFA

Potrivit Ministerului Apărării, ședința a fost organizată în colaborare cu Uniunea Ucraineană Helsinki pentru Drepturile Omului. Uniunea Ucraineană Helsinki pentru Drepturile Omului este o asociație de organizații pentru drepturile omului din Ucraina. Ministerul Apărării a anunțat că discuțiile din cadrul ședinței s-au bazat pe un proiect de „Plan de implementare”, elaborat în comun de Ministerul Apărării și Uniunea Helsinki pentru Drepturile Omului. Conform Ministerului Apărării, acest proiect conține măsuri menite să acopere lacunele din punerea în aplicare a dispozițiilor acordului și stabilește instituțiile responsabile pentru fiecare măsură.

Ministerul Apărării a anunțat că la ședință au participat reprezentanți din 18 instituții de stat, inclusiv ministere, agenții de aplicare a legii, Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei și Banca Națională a Ucrainei. Ministerul Apărării a precizat că numărul participanților a fost dublu față de cel preconizat, ceea ce demonstrează oportunitatea transpunerii acordului în dreptul intern. Conform Ministerului Apărării, reuniunea a beneficiat de sprijinul Programului de Consiliere Specială în Domeniul Apărării (Special Defence Advisor Programme) din Regatul Unit.

Ministerul Apărării a anunțat că reuniunea s-a axat pe aplicarea practică a dispozițiilor acordului și pe modificările legislative necesare în acest sens. Potrivit Ministerului Apărării, reprezentanții Biroului Procurorului General al Ucrainei și ai Ministerului Justiției au împărtășit experiența acumulată în aplicarea normelor privind jurisdicția penală, iar participanții au analizat, de asemenea, posibilitatea modificării Codului de procedură penală al Ucrainei. Participanții au discutat procedurile de examinare a cererilor de daune și de despăgubire, precum și stadiul actual și măsurile de îmbunătățire a reglementărilor vamale. Ministerul Apărării a precizat că aspectele fiscale apărute din aplicarea acordului au reprezentat, de asemenea, un subiect important pe ordinea de zi a ședinței.

Statele membre NATO au semnat SOFA la Londra în 1951, definind statutul juridic al forțelor trimise

Potrivit NATO, NATO SOFA a fost redactat la Londra la 19 iunie 1951, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind egal autentice. Preambulul acordului menționează că acesta stabilește statutul forțelor având în vedere că forțele unei părți contractante pot fi trimise, prin înțelegere prealabilă, să servească pe teritoriul altei părți contractante. Acordul numește țara care trimite forțele „stat trimițător”, iar țara care le primește „stat primitor”. Articolul II din acord prevede că forța trimisă, componenta civilă și membrii de familie ai acestora trebuie să respecte legislația statului primitor și să se abțină de la orice activitate politică în statul primitor, iar statul trimițător trebuie să ia măsurile necesare în acest sens. Componenta civilă desemnează personalul civil angajat de forțele armate ale unui stat trimițător care însoțește acea forță. Articolul I din acord exclude din componenta civilă apatrizii, cetățenii oricărui stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, precum și cetățenii statului primitor sau persoanele care își au reședința obișnuită în acesta, și definește membrii de familie drept soțul/soția și copiii aflați în întreținerea unui membru al forței sau al componentei civile.

Articolul III din acord prevede că membrii unei forțe trimise sunt scutiți de reglementările privind pașapoartele și vizele și de controlul la frontieră la intrarea sau ieșirea din statul primitor, fără însă a dobândi vreun drept de ședere permanentă sau domiciliu în statul primitor. În temeiul articolului III, membrii unei forțe trimise trebuie să prezinte la cerere un act de identitate eliberat de statul trimițător care să conțină numele, data nașterii, gradul și fotografia, precum și un ordin de deplasare individual sau colectiv redactat în limba statului trimițător, în engleză și în franceză. Articolul IV prevede că statul primitor poate fie să recunoască permisul de conducere emis de statul trimițător fără examen sau taxe, fie să elibereze propriul permis de conducere fără testare. Articolul VI din acord prevede că membrii unei forțe trimise pot deține și purta arme dacă sunt autorizați prin ordinele de serviciu. Articolul V din acord prevede că unitățile unei forțe trimise trebuie să poarte uniformă la trecerea frontierelor, iar vehiculele oficiale ale unei forțe trimise trebuie să poarte însemne de naționalitate alături de numerele de înmatriculare. Articolul IX din acord stipulează că o forță trimisă, componenta civilă și membrii de familie pot achiziționa pe plan local bunuri și servicii pentru consumul propriu în aceleași condiții ca cetățenii statului primitor și cere autorităților statului primitor să desemneze, la nevoie, bunurile a căror achiziție ar trebui restricționată sau interzisă pentru a nu afecta negativ economia statului primitor. Articolul IX plasează în sarcina autorităților statului primitor responsabilitatea de a asigura clădirile, terenurile și facilitățile și serviciile conexe necesare forței trimise.

Articolul VII, elementul central al acordului, reglementează jurisdicția penală. Jurisdicția penală reprezintă autoritatea de a investiga și judeca infracțiunile. Conform articolului VII, autoritățile militare ale statului trimițător pot exercita pe teritoriul statului primitor jurisdicția penală și disciplinară conferită de legislația statului trimițător asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acelui stat, iar autoritățile statului primitor au jurisdicție asupra infracțiunilor comise pe teritoriul său și pedepsite de legislația acestuia. În cazurile în care jurisdicția este concurentă, statul trimițător are „dreptul primar” de a exercita jurisdicția asupra infracțiunilor care aduc atingere exclusiv proprietății sau securității acelui stat, a infracțiunilor comise exclusiv împotriva persoanei sau proprietății unui alt membru al forței sau al componentei civile sau a unui membru de familie, precum și a infracțiunilor decurgând din orice act săvârșit în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. În cazul oricăror alte infracțiuni, statul primitor are dreptul primar de a exercita jurisdicția. Articolul VII prevede că, în cazul unei infracțiuni pedepsite numai de legea unuia dintre state, acel stat are jurisdicție exclusivă, menționând ca infracțiuni împotriva securității naționale trădarea, sabotajul, spionajul și încălcarea legilor privind secretele oficiale sau apărarea națională. Acordul prevede că, dacă statul care deține dreptul primar decide să nu își exercite jurisdicția, acesta va notifica autoritățile celuilalt stat cât mai curând posibil și va examina cu bunăvoință cererea de renunțare la jurisdicție formulată de celălalt stat. Articolul VII prevede ca autoritățile statului primitor și ale statului trimițător să își acorde asistență reciprocă la arestarea membrilor unei forțe trimise pe teritoriul statului primitor și la predarea acestora către autoritatea care urmează să își exercite jurisdicția, iar statul primitor trebuie să notifice imediat autoritățile militare ale statului trimițător în cazul în care arestează un membru al unei forțe trimise. Dacă un suspect asupra căruia statul primitor urmează să își exercite jurisdicția se află în custodia statului trimițător, statul trimițător îl menține în custodie până la punerea sub acuzare de către statul primitor. Cele două state trebuie să își acorde asistență reciprocă și la desfășurarea anchetelor și strângerea probelor. Articolul VII stipulează că o sentință cu pedeapsa cu moartea nu poate fi executată în statul primitor de către autoritățile statului trimițător dacă legea statului primitor nu prevede pedeapsa capitală într-un caz similar și interzice ca o persoană judecată și achitată sau condamnată de o parte contractantă să fie judecată din nou pentru aceeași infracțiune de către o altă parte contractantă.

Ucraina aplică prevederile NATO SOFA prin intermediul Acordului SOFA al Parteneriatului pentru Pace

Potrivit Ministerului Apărării al Ucrainei, dispozițiile NATO SOFA se aplică Ucrainei prin intermediul „Acordului privind statutul forțelor din cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP SOFA)”. Parteneriatul pentru Pace (PfP) este un cadru creat de NATO pentru a coopera cu statele nemembre. Potrivit NATO, PfP SOFA a fost încheiat la 19 iunie 1995. Preambulul acordului menționează că șefii de stat și de guvern din statele membre NATO au lansat invitația de participare la PfP la Bruxelles, la 10 ianuarie 1994. Articolul I din PfP SOFA stipulează că toate părțile contractante aplică dispozițiile NATO SOFA ca și cum ar fi părți la NATO SOFA. Articolul II prevede că acordul se aplică și pe teritoriul statelor părți la PfP SOFA care nu sunt părți la NATO SOFA. Conform articolului III, în chestiunile în care sunt implicate state care nu sunt părți la NATO SOFA, în locul dispoziției NATO SOFA privind trimiterea disputelor către Consiliul Nord-Atlantic sau un arbitru, părțile vizate trebuie să negocieze direct între ele, fără jurisdicție externă.

Ministerul Apărării a evidențiat traducerea revizuită oficială în limba ucraineană a acordului drept o realizare majoră a activității de implementare de până acum. Potrivit Ministerului Apărării, traducerea revizuită a fost publicată pe portalul web oficial al Radei Supreme (parlamentul) a Ucrainei. Ministerul Apărării a anunțat că această traducere a fost realizată la inițiativa și cu participarea directă a Ministerului Apărării, în cooperare cu instituțiile relevante, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției, Biroul Procurorului General și Ministerul Afacerilor Interne.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a scris pe contul său oficial de X pe 25 octombrie că „Garanțiile noastre de securitate sunt garanțiile noastre de securitate și nu pot fi dictate de partea rusă”. Președintele Zelenski a afirmat că „Restricțiile impuse armatei noastre și neutralitatea Ucrainei nu fac obiectul discuțiilor”, adăugând că problema teritorială trebuie discutată la nivel de lideri, în timp ce alte aspecte trebuie discutate la nivelul grupurilor tehnice, toate acestea putând fi discutate în noiembrie.

Ministerul Apărării a decis, de asemenea, să alinieze despăgubirile, vămile și taxele la acord

Despăgubirile pentru daune, subiect aflat pe ordinea de zi a reuniunii, sunt reglementate de articolul VIII din NATO SOFA. Conform articolului VIII, fiecare parte contractantă renunță la toate cererile de despăgubire împotriva oricărei alte părți contractante pentru daune aduse bunurilor aflate în proprietatea sa și utilizate de forțele sale armate, dacă aceste daune au fost cauzate de un membru al forțelor armate ale celeilalte părți contractante în legătură cu punerea în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord. Fiecare parte contractantă renunță, de asemenea, la cererile sale împotriva oricărei alte părți contractante pentru rănirea sau decesul suferit de orice membru al forțelor sale armate în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. Articolul VIII prevede și renunțarea la cererile de salvare maritimă între părțile contractante dacă nava sau încărcătura salvată era proprietatea altei părți contractante și era folosită în legătură cu operațiunile din cadrul Tratatului Atlanticului de Nord. În cazul în care o forță trimisă provoacă daune unui terț pe teritoriul statului primitor în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, cererea este soluționată de statul primitor în conformitate cu legile și reglementările sale aplicabile cererilor rezultate din activitățile propriilor sale forțe armate și este plătită în moneda statului primitor. Cererile decurgând din acte care nu au legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sunt evaluate în mod echitabil de către autoritățile statului primitor, care estimează despăgubirea și înaintează un raport autorităților statului trimițător, iar acesta din urmă decide fără întârziere dacă va efectua o plată cu caracter de despăgubire morală „cu titlu grațios (ex gratia)” și în ce cuantum. Acordul stabilește că, atunci când doar statul trimițător este răspunzător, valoarea despăgubirilor se împarte în proporție de 25% pentru statul primitor și 75% pentru statul trimițător.

Impozitarea este reglementată de articolul X, iar vămile de articolul XI. Conform articolului X, perioadele în care membrii forței trimise și ai componentei civile se află în statul primitor exclusiv în virtutea acestui statut nu sunt considerate perioade de rezidență în scopuri fiscale în statul primitor, iar salariile plătite acestora de către statul trimițător sunt scutite de impozitarea statului primitor. Articolul XI prevede că, în afara cazurilor în care acordul stipulează altfel, forța trimisă, componenta civilă și membrii de familie se supun legilor și reglementărilor vamale ale statului primitor, iar autoritățile vamale ale statului primitor pot inspecta persoanele, bagajele și vehiculele acestora și pot confisca bunuri în conformitate cu legea. Articolul XII stabilește că autoritățile vamale și fiscale ale statului primitor pot impune condiții pentru acordarea scutirilor prevăzute în acord pentru a preveni abuzurile, iar articolul XIII prevede ca autoritățile statului primitor și cele ale statului trimițător să își acorde asistență reciprocă în investigații și strângerea probelor pentru a preveni încălcările legislației vamale și fiscale. Articolul XI permite importul temporar și reexportul vehiculelor de serviciu ale unei forțe trimise, fără taxe vamale, atunci când acestea intră și ies prin mijloace proprii de propulsie, pe baza prezentării documentelor vamale.

Articolul XVI din acord prevede că divergențele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acordului se soluționează prin negocieri fără jurisdicție externă, iar litigiile care nu pot fi soluționate prin negociere directă sunt transmise Consiliului Nord-Atlantic. În temeiul articolului XVII, orice parte contractantă poate solicita în orice moment Consiliului Nord-Atlantic revizuirea oricărui articol. Articolul XVIII stipulează că acordul intră în vigoare între statele semnatare la 30 de zile după ce patru state semnatare și-au depus instrumentele de ratificare la Statele Unite, iar statele care aderă ulterior la NATO pot adera la acord cu aprobarea Consiliului Nord-Atlantic. Articolul XIX prevede că, după expirarea a patru ani de la intrarea în vigoare a acordului, orice parte contractantă poate denunța acordul printr-o notificare scrisă adresată Statelor Unite, denunțarea producând efecte la un an de la primirea notificării.

Ministerul Apărării a anunțat că, în urma ședinței, participanții au convenit să desfășoare consultări suplimentare pe baza propunerilor elaborate. Ministerul Apărării a declarat că va continua consecvent demersurile de transpunere a prevederilor acordului în legislația națională. Pe contul său oficial de X, Ministerul Apărării a menționat că proiectul planului de implementare vizează jurisdicția penală, cererile de despăgubire, vămile și taxele, precizând că „vor urma consultări suplimentare”.

Surse (KST)

• Ministerul Apărării al Ucrainei, „Ukraine's Ministry of Defence works to implement the NATO Status of Forces Agreement” (27 octombrie 2026): https://mod.gov.ua/en/news/nato-sofa-implementation-in-ukraine
• NATO, „Agreement between the Parties to the North Atlantic Treaty regarding the Status of their Forces” (19 iunie 1951): https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_17265.htm
• NATO, „Agreement among the States Parties to the North Atlantic Treaty and the other States participating in the Partnership for Peace regarding the Status of their Forces” (19 iunie 1995): https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_24742.htm
• Postarea pe X a Ministerului Apărării al Ucrainei (28 octombrie 2026): https://x.com/DefenceU/status/2115392632293826562
• Postarea pe X a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski (25 octombrie 2026): https://x.com/ZelenskyyUa/status/2114429570686619763