IISS: „Războiul din Iran împinge modelele diplomatice, de apărare și economice ale statelor din Golf la limitele lor”... Raportul strategic „The Gulf at War” a fost lansat în ziua deschiderii Dialogului de la Manama

Manama, Bahrain
Pe 30 octombrie (ora locală), în ziua deschiderii conferinței IISS Manama Dialogue 2026 (30 octombrie – 1 noiembrie), desfășurată la Manama, în Bahrain, Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) a publicat dosarul strategic „The Gulf at War: Geopolitical, Defence and Geo-economic Dimensions”.
Structurat în 11 capitole și o concluzie, raportul analizează impactul războiului din 2026 dintre SUA și Israel împotriva Iranului asupra politicii externe, apărării și economiei celor șase state din Golf: Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU). În introducere, IISS a consemnat că „premisa fundamentală a acestui dosar este că războiul cu Iranul a pus sub semnul întrebării aceste ipoteze, împingând modelele statelor din Golf în sferele diplomatică, de apărare și economică până la limitele lor”.
În aceeași zi, IISS a postat pe contul său oficial de X o imagine a copertei raportului, prezentându-l astfel: „În ultimele două decenii, crizele succesive au consolidat importanța globală a statelor din Golf”, adăugând că „cel mai recent dosar strategic al IISS examinează implicațiile multifațetate ale războiului din 2026 dintre Statele Unite–Israel și Iran asupra politicilor externe și priorităților de apărare și economice ale statelor din Golf”.
Over the past two decades, successive crises have reinforced the global significance of the Gulf states.
— IISS News (@IISS_org) 2026년 10월 30일
The latest IISS Strategic Dossier examines the multifaceted implications of the 2026 United States–Israel war with Iran for the foreign policies and defence and economic… pic.twitter.com/nYvSbrZqMj
„Premisa garanțiilor de securitate ale SUA, zdruncinată”... Diagnoza unui „Golf post-american”
Introducerea raportului a subliniat că, încă de la începutul anilor 1990, statele din Golf și-au construit sistemele de apărare și securitate pe baza premisei unor garanții de securitate americane credibile și a prezenței avansate a forțelor SUA pe teritoriile lor, considerându-se „prea mari pentru a eșua” (too big to fail) datorită ponderii lor în securitatea energetică globală și investițiile externe. IISS a menționat că acest război a zdruncinat respectivele presupuneri și, „mai presus de toate, a fisurat încrederea în sine pe care statele din Golf o proiectaseră către propriile societăți și către comunitatea internațională”.
În introducere, IISS a estimat că, „după război, este posibil ca SUA să nu mai mențină o prezență militară avansată la fel de extinsă în Golf, având în vedere vulnerabilitatea acesteia la atacurile iraniene”, adăugând că este mult mai probabil ca SUA să stabilească în schimb o amprentă mai mare în Mediterana de Est.
Capitolul 3, intitulat „The Making of a Post-American Gulf” (Formarea unui Golf post-american), a definit acest război ca pe un punct de cotitură în relațiile dintre Golf și SUA, comparabil cu Războiul din Golf din 1991. Raportul notează că, dacă eliberarea Kuweitului condusă de SUA a consolidat o arhitectură de securitate centrată pe SUA în Golf, războiul cu Iranul este foarte probabil să inverseze această structură.
Raportul a semnalat că politicile de securitate ale statelor din Golf se reorientează spre autonomie strategică și construirea de alianțe regionale, oferind drept exemple „Acordul Comun de Apărare de la Mecca” dintre Pakistan, Arabia Saudită și Turcia, precum și consolidarea relațiilor de securitate dintre EAU și Israel. Totuși, raportul a adăugat că acest lucru nu s-a tradus printr-o întărire a apărării colective la nivelul Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC).
Performanțe și limite ale apărării aeriene... „Contracararea atacurilor masive cu costuri reduse, prioritate absolută”
În sectorul militar, raportul a identificat vulnerabilitățile statelor din Golf: dependența excesivă de sistemele și munițiile de apărare antiaeriană și antirachetă de fabricație americană, eșecul integrării apărării regionale, deficitul de capacități de deminare marină (dragare de mine), mijloacele limitate de represalii și problema raportului cost-eficiență decurgând din utilizarea sistemelor scumpe pentru a intercepta drone (UAV) și rachete ieftine.
Capitolul 5 a arătat că, potrivit analizelor IISS asupra cifrelor publicate până pe 6 martie — în prima săptămână de război —, EAU au interceptat aproximativ 93% dintre proiectilele lansate împotriva lor, iar Qatarul 89%, în timp ce rata generală de interceptare a Bahrainului a fost de 76%. Raportul a consemnat că, până la armistițiul din 8 aprilie, împotriva EAU au fost lansate peste 3.000 de rachete balistice și drone de atac unidirecționale (OWA), iar jumătate din totalul armelor trase de Iran împotriva statelor din Golf au vizat EAU.
Au fost incluse și referiri la Coreea de Sud. Raportul menționează că Seulul a furnizat EAU rachete de interceptare Cheongung-II (KM-SAM Block II), care, conform relatărilor, au atins o rată de interceptare de 96%. De asemenea, s-a estimat că, întrucât Coreea de Sud a exportat sistemul KM-SAM Block II către EAU în 2022, iar Arabia Saudită a semnat un contract de achiziție în 2024, performanțele operaționale remarcabile ale acestuia în EAU ar putea contribui la atragerea de cumpărători pentru sistemul L-SAM Block I, programat pentru intrare în serviciu în 2027. Raportul a apreciat totodată că, exceptând Coreea de Sud, țările asiatice puternic dependente de energia din Golf au fost mult mai pasive în privința apărării statelor din regiune.
Conform capitolului 5 al raportului, statele din Golf au înfruntat 4.670 de drone de atac unidirecționale și peste 1.400 de rachete balistice, conform cifrelor agregate din declarațiile ministerelor apărării și ale guvernelor respective, precum și din relatările din presă, în timp ce rachetele de croazieră pentru atac la sol (LACM) au fost utilizate în număr relativ redus. Raportul precizează că, în cazul Qatarului, rata de interceptare a rachetelor a fost de 97%, iar cea a dronelor de 72%, în timp ce Bahrainul a înregistrat 86% pentru rachete și 71% pentru drone. Qatarul a interceptat și doborât, de asemenea, două avioane de atac iraniene Suhoi Su-24 Fencer-D, a consemnat documentul. IISS a notat că „ratele generale de interceptare înregistrate de statele din Golf, SUA și ceilalți aliați par să fi rămas la un nivel foarte ridicat pe tot parcursul conflictului”.
Raportul a evidențiat că nucleul apărării antiaeriene a Bahrainului a fost sistemul modernizat Patriot PAC-3, consolidat prin desfășurări suplimentare de baterii Patriot de către SUA, în timp ce avioanele modernizate F-16 din Bahrain au efectuat misiuni de patrulare aeriană de luptă pentru a crește densitatea supravegherii deasupra insulei. Statele din Golf au acționat mai degrabă prin arhitecturi naționale de apărare aeriană decât regionale, coordonate prin legături din eșaloanele din spate (reachback) cu Statele Unite, în timp ce Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a condus operațiunile ofensive de la Tampa, Florida, și de la Baza Aeriană Shaw din Carolina de Sud, conform raportului.
Raportul a detaliat și sprijinul militar oferit de țările partenere. Conform documentului, Israelul a desfășurat în EAU o baterie Iron Dome, sistemul de interceptare cu laser Iron Beam și câteva zeci de militari, a furnizat sisteme de supraveghere Spectro pentru detectarea dronelor și a oferit EAU informații în timp real despre lansările de rachete iraniene. Oficialii americani au declarat că au transferat interceptoare Patriot din Europa și regiunea Indo-Pacific către Orientul Mijlociu și au trimis 10.000 de interceptoare antidronă Merops în regiunea Golfului pentru a consolida protecția forțelor americane împotriva dronelor iraniene, conform raportului. De asemenea, raportul menționează că Franța a trimis încă șase avioane de vânătoare Rafale în EAU, Regatul Unit a trimis patru avioane Typhoon în Qatar, iar Pakistanul a dislocat 8.000 de militari, alături de avioane de luptă JF-17 și rachete de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune HQ-9, la Baza Aeriană Regele Abdulaziz din Arabia Saudită.
Pe 31 octombrie, IISS a citat pe contul său oficial de X concluziile raportului, afirmând că „contracararea atacurilor masive cu costuri reduse (cheap mass) a devenit cerința principală pentru forțele de apărare antiaeriană din Golf”, publicând totodată un tabel ce sintetizează capacitățile de lovire terestră cu rază lungă de acțiune ale statelor din Golf, inclusiv lansatoarele multiple de rachete K239 Chunmoo de fabricație sud-coreeană deținute de Arabia Saudită și EAU.
Countering cheap mass has become the primary requirement for Gulf air defenders. Systems that can counter uncrewed aerial vehicles with sufficient magazine depth and at sustainable price points are available. However, sensor integration to find and fix the targets, as well as the… pic.twitter.com/SGgiPB9Y92
— IISS News (@IISS_org) 2026년 10월 31일
„Lupta pentru controlul asupra Strâmtorii Ormuz, esența etapei post-armistițiu”
Concluzia raportului a apreciat că „lupta pentru cine controlează Strâmtoarea Ormuz a fost trăsătura definitorie a fazei post-armistițiu din războiul cu Iranul”. IISS a precizat că Statele Unite au diminuat capacitatea Iranului de a perturba transportul maritim lovindu-i sistemele de supraveghere de coastă, activele navale și lansatoarele de rachete, în timp ce statele din Golf au sporit transporturile de țiței și produse rafinate sub protecția SUA, prin metode precum tranzitul nocturn, oprirea transponderelor AIS și transbordarea de la navă la navă în Golful Oman.
Raportul a estimat că strânsoarea exercitată de Iran asupra strâmtorii a slăbit, menționând că, la mijlocul lunii septembrie 2026, diverse estimări indicau un volum de tranzit prin strâmtoare de 5 până la 10 milioane de barili pe zi în medie.
În ceea ce privește riscurile de escaladare, raportul a avertizat că operațiunea americană „Operation Economic Outcast” — care include sancțiuni secundare împotriva partenerilor financiari și comerciali ai Iranului — împreună cu blocada porturilor iraniene, ar putea declanșa acțiuni militare de mare intensitate în cazul în care regimul iranian se va confrunta cu presiuni interne severe. De asemenea, s-a consemnat că atacurile de la mijlocul lunii septembrie au oprit funcționarea conductei Est-Vest din Arabia Saudită, împingând prețul petrolului peste pragul de 100 de dolari pe baril.
Șocul economic: „Geografia a împărțit destinele”... Încrederea în furnizorii de energie, puternic afectată
Capitolul 8, care abordează impactul economic, a menționat că, înainte de război, aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol și din comerțul cu gaze naturale lichefiate (GNL) tranzita Strâmtoarea Ormuz, aceasta fiind totodată un punct critic pentru securitatea alimentară, prin care trecea până la 30% din îngrășămintele tranzacționate la nivel internațional. Raportul a consemnat că statele membre ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE) au decis pe 11 martie o eliberare record de 400 de milioane de barili din rezervele strategice, pe măsură ce pierderile de aprovizionare din Golf au depășit 13 milioane de barili pe zi. De asemenea, a menționat că, în aprilie, Banca Mondială a redus prognoza de creștere pentru 2026 a celor șase state din Golf de la 4,4% la 1,3%.
Raportul a analizat că „impactul economic al războiului variază semnificativ între cele șase state din Golf, fiind determinat în principal de geografie și infrastructură”, arătând că în timp ce Omanul, Arabia Saudită și EAU — a căror dependență de Strâmtoarea Ormuz este doar parțială — au putut continua exporturile de hidrocarburi și au beneficiat de prețurile ridicate ale petrolului, Bahrainul, Kuweitul și Qatarul, care depind în totalitate de strâmtoare, nu au avut această posibilitate.
Capitolul 11, dedicat exporturilor de energie, a concluzionat că „războiul nu a făcut ca energia din Golf să fie ușor de înlocuit, însă reputația istorică de furnizor de încredere a fost iremediabil afectată”. Raportul a evidențiat că Memorandumul de Înțelegere de la Islamabad, semnat în iunie 2026 între SUA și Iran, a scos la iveală decalajul dintre accesul formal de tranzit și încrederea comercială, iar acum diversificarea rutelor de transport dictează reziliența relativă.
Evaluarea IISS asupra războiului cu Iranul... Reziliența Golfului, „relativ ridicată”
În concluzia capitolului 2, care abordează perspectiva iraniană, IISS a concluzionat că, „în ciuda revendicărilor zgomotoase, Iranul nu a câștigat acest război”, apreciind că, după majoritatea indicatorilor obiectivi de performanță socioeconomică și militară, la nivelul lunii septembrie 2026 Teheranul se afla într-o situație mult mai precară decât în februarie din același an sau în iunie 2025.
Concluzia capitolului 1 a diagnosticat că statele din Golf au fost ținute ostatice strategiei de escaladare orizontală și asimetrică a Iranului împotriva unor adversari mai puternici, respectiv Statele Unite și Israelul. Raportul menționează că nici contactele diplomatice cu Iranul, nici legăturile economice și nici garanțiile de securitate americane nu au protejat statele din Golf de atacurile iraniene, lăsându-le cu puține alternative în afara dezvoltării capacității de a descuraja și de a se apăra împotriva agresiunii iraniene, atât independent, cât și colectiv.
Capitolul 10, axat pe securitatea alimentară și a apei și pe continuitatea afacerilor, a arătat că statele din Golf au dat dovadă de o reziliență relativ ridicată, menținând neîntreruptă alimentarea cu energie electrică, hrană și apă, cu excepția unor pene de curent limitate în Kuweit și Bahrain. Totuși, raportul notează că nu s-a ajuns la niciun acord decisiv între Statele Unite și Iran, iar fragilul armistițiu lasă deschisă posibilitatea reluării atacurilor împotriva statelor din Golf. Documentul subliniază necesitatea unor reforme ample, cum ar fi descentralizarea și redundanța infrastructurii critice, extinderea substanțială a rezervelor strategice și îmbunătățirea producției interne de hrană și apă.
„A fost confirmată și valoarea adăugată a diplomației din Golf”... Concluzia: detensionare prin diplomație
Concluzia raportului arată că, deși oficialii din Golf și-au exprimat îngrijorarea că o stare de tipul „nici război, nici pace” dăunează încrederii investitorilor și mediului de afaceri, aceștia nu au reușit să orienteze conflictul către o soluționare diplomatică decisivă. În același timp, IISS a apreciat că „războiul a evidențiat, de asemenea, valoarea adăugată a diplomației din Golf”, Qatarul jucând un rol determinant alături de Pakistan în încheierea Memorandumului de Înțelegere de la Islamabad, în vreme ce rolul de mediator al Omanului privind aranjamentele de tranzit prin Ormuz s-a dovedit esențial. Raportul notează totodată că Bahrainul, în calitatea sa de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, va continua să mențină securitatea Golfului pe agenda Consiliului.
De asemenea, raportul a consemnat că, în faza incipientă a războiului, statele din Golf au afișat public poziții divergente cu privire la modul de abordare a Iranului, Arabia Saudită și Qatarul favorizând detensionarea, în timp ce EAU au preferat o dezmembrare „cuprinzătoare” a amenințării iraniene.
Înainte de publicarea raportului, pe 28 octombrie, IISS a oferit o avanpremieră pe contul său oficial de X a conținutului capitolului privind exporturile de energie, transmițând că „atacurile Iranului asupra infrastructurii energetice din Golf și din Strâmtoarea Ormuz au generat perturbări fără precedent în exporturile energetice din Golf și pe piețele globale de energie”.
Iran’s attacks on Gulf energy facilities and in the Strait of Hormuz have resulted in unprecedented disruption to Gulf energy exports and global energy markets.
— IISS News (@IISS_org) 2026년 10월 28일
The upcoming IISS Strategic Dossier examines the multifaceted implications of the 2026 United States–Israel war with… pic.twitter.com/JM7Pz9cJot
Surse (KST)
- IISS „The Gulf at War: Geopolitical, Defence and Geo-economic Dimensions” (30.10.2026): https://www.iiss.org/publications/strategic-dossiers/the-gulf-at-war-strategic-security-and-geo-economic-dimensions/
- Raportul IISS în format PDF (30.10.2026): https://www.iiss.org/globalassets/media-library---content--migration/files/publications---free-files/strategic-dossier/md-dossier-2026/iiss_the-gulf-at-war_30102026.pdf
- IISS „Introduction” (30.10.2026): https://www.iiss.org/publications/strategic-dossiers/the-gulf-at-war-strategic-security-and-geo-economic-dimensions/introduction/
- Contul oficial de X al IISS (30.10.2026): https://x.com/IISS_org/status/2116153658349883541
- Contul oficial de X al IISS (31.10.2026): https://x.com/IISS_org/status/2116553323339710749
- Contul oficial de X al IISS (28.10.2026): https://x.com/IISS_org/status/2115420336074236364