Etiopia și Eritreea trimit scrisori Consiliului de Securitate al ONU invocând „autoapărarea” și o „declarație de război”… Secretarul de stat al SUA îndeamnă la reținere de la acțiuni transfrontaliere
Ce s-a întâmplat
Potrivit agenției AP, ministrul de externe al Etiopiei, Gedion Timotheos, a notificat Consiliul de Securitate printr-o scrisoare din 9 octombrie că „ia măsuri” împotriva Eritreei în baza dreptului la autoapărare prevăzut de Carta ONU. Etiopia a susținut că trupele eritreene au traversat frontiera, ocupând părți din nordul țării și sprijinind forțe armate antiguvernamentale. Textul original ONU și numărul documentului nu au putut fi obținute, data și formulările bazându-se pe relatările AP.
Eritreea a respins afirmațiile în ziua următoare. Ministrul informației din Eritreea, Yemane Gebremeskel, a publicat pe contul său personal rezumatul scrisorii din 10 octombrie adresate Consiliului de Securitate de către ministrul de externe Osman Saleh. Totuși, textul original al scrisorii înregistrate la ONU nu a fost verificat, iar aspectele de mai jos se bazează pe rezumatul publicat pe contul personal al ministrului. Eritreea a catalogat notificarea Etiopiei drept o „declarație de război” și a cerut Consiliului de Securitate să adopte „măsuri de descurajare” în conformitate cu Capitolul VII din Carta ONU. Capitolul VII deschide calea de la sancțiuni până la acțiuni militare, însă Consiliul de Securitate nu a luat efectiv o astfel de decizie. Până în prezent, situația se află în stadiul de solicitare din partea unui stat membru.
https://x.com/hawelti/status/2108900389647253807
Relațiile diplomatice dintre cele două țări sunt deja întrerupte. Potrivit unei scrisori a Ministerului de Externe al Eritreei raportate de agenția chineză Xinhua, Etiopia a declarat la 1 octombrie persona non grata (PNG) 10 diplomați eritreeni la Addis Abeba. După ce Etiopia a închis ambasada din Asmara, Eritreea a declarat ruperea relațiilor diplomatice. Aceste cifre și proceduri se bazează pe relatările care citează scrisoarea Ministerului de Externe al Eritreei, iar o declarație oficială similară a guvernului etiopian nu a fost confirmată. La 15 octombrie, Ministerul de Externe din Eritreea a trimis o scrisoare Uniunii Africane (AU) cerând restabilirea dreptului de reprezentare la sediul AU. Întrucât sediul AU se află în capitala Etiopiei, expulzarea diplomaților s-a extins și asupra chestiunii misiunii la AU.
https://x.com/hawelti/status/2110707613537333616
Ce au declarat Statele Unite și Regatul Unit
Potrivit unui comunicat al biroului purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, secretarul Rubio a discutat cu premierul Abiy despre escaladarea tensiunilor cu Eritreea. Departamentul de Stat a afirmat că „singura soluție durabilă este dialogul și angajamentul în cadrul acordului de pace Etiopia-Eritreea din 2018”. De asemenea, s-a menționat că secretarul Rubio a subliniat că „toate statele din Cornul Africii trebuie să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a vecinilor lor și să evite acțiunile transfrontaliere”, adăugând că „această regiune nu își mai poate permite alte conflicte”. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tommy Pigott, a postat un mesaj cu același conținut.
https://x.com/statedeptspox/status/2110477445942124896
În aceeași zi, premierul Abiy a scris pe contul său personal că a avut o convorbire telefonică „foarte productivă” cu secretarul Rubio. Postarea s-a limitat doar la a anunța faptul că a avut loc convorbirea, astfel că nu se poate confirma doar din acest mesaj dacă guvernul etiopian a acceptat solicitarea Statelor Unite de detensionare.
https://x.com/AbiyAhmedAli/status/2110383532967170462
Ministerul de Externe al Regatului Unit (FCDO) a declarat într-un comunicat din 15 octombrie că „se opune oricăror acțiuni ale oricărei părți care încalcă frontierele țărilor vecine” și că susține medierea AU. Contul oficial FCDO a distribuit, de asemenea, o postare relevantă a lui Kirsty McNeill.
Situația pe teren
Al Jazeera și AFP au relatat că forțele federale etiopiene și milițiile proguvernamentale au intrat în Adigrat, Adwa și Axum, în regiunea Tigray. Există și mărturii ale localnicilor potrivit cărora forțele s-au apropiat la circa 5 km sud de satul de frontieră Zalambessa (un teatru principal de luptă în războiul din 1998–2000). Totuși, aceste detalii provin de la rezidenți anonimi și oficiali ai grupărilor armate și nu au fost confirmate printr-un comunicat oficial al Ministerului Apărării din Etiopia. În ceea ce privește afirmațiile milițiilor proguvernamentale conform cărora forțele eritreene s-au retras suferind pierderi grele, ministrul Yemane a respins informația calificând-o drept „falsă”. Niciun guvern sau organizație internațională nu a prezentat un bilanț oficial al victimelor.
Guvernul Eritreei a circulat, de asemenea, o „notă de informare” către statele membre ale Consiliului de Securitate la 13 octombrie, după cum a declarat ministrul Yemane. Atât această notă, cât și „nota privind situația actuală” emisă de Etiopia la 11 octombrie sunt confirmate doar prin explicațiile din postările ministrului, textele originale de la ONU nefiind obținute.
De ce este important
Această confruntare este importantă deoarece reprezintă un prag la care cele două țări ar putea reintra într-un conflict armat interetatic din cauza disputelor de frontieră. Precedentul este războiul etiopiano-eritrean din 1998–2000. Izbucnit în urma litigiului asupra localității de frontieră Badme, războiul s-a încheiat prin Acordul de la Alger din 2000, însă punerea în aplicare a demarcării frontierei a fost amânată până la declarația de pace din 2018 a premierului Abiy. Acesta este și motivul pentru care secretarul Rubio a menționat în mod specific „cadrul de pace din 2018”. La aceasta se adaugă suprapunerea chestiunilor de identitate și de acces maritim, Etiopia stabilindu-și ca obiectiv național obținerea accesului la Marea Roșie, în timp ce Eritreea percepe acest lucru ca o amenințare la adresa teritoriului său, inclusiv a portului Assab. Premierul Abiy a reiterat și în această lună că „Etiopia trebuie să aibă acces la Marea Roșie”, potrivit relatărilor Al Jazeera. Întrucât transcrierea originală a declarației biroului prim-ministrului nu a putut fi verificată, această formulare este prezentată atribuind-o relatării Al Jazeera.
Etapele următoare
Primul pas depinde de decizia Consiliului de Securitate de a include scrisorile celor două țări pe ordinea de zi pentru o ședință sau de a emite o declarație prezidențială ori o declarație de presă. Într-o declarație a Comisiei AU din 1 octombrie, AU a cerut „reținere maximă” celor trei țări — Etiopia, Eritreea și Egipt —, iar Eritreea a solicitat ca problema reprezentării să fie adusă în fața Consiliului Executiv și a summitului AU. Informațiile privind eventualele deplasări transfrontaliere efective în zona Zalambessa vor fi transmise pe măsură ce vor fi confirmate de anunțurile oficiale ale ambelor guverne.
Context: De la Acordul de la Alger la Acordul de la Pretoria
Originea actualului schimb de scrisori constă în faptul că procedurile de delimitare a frontierei au rămas pe hârtie, fără a fi transpuse printr-o demarcare fizică pe teren. Conform textului original al Acordului de la Alger din 12 decembrie 2000, publicat de arhiva pentru consolidarea păcii a ONU (Peacemaker), Etiopia și Eritreea au reafirmat acordul de încetare a ostilităților din 18 iunie al aceluiași an și au convenit ca o Comisie de Frontieră formată din 5 membri să delimiteze (delimit) și să marcheze (demarcate) frontiera, acceptând decizia acesteia ca definitivă și obligatorie, indică documentele ONU. Textul acordului a stipulat, de asemenea, că ambele părți încetează definitiv amenințarea cu forța și utilizarea acesteia, conform aceluiași document original.
Momentul încheierii misiunii ONU a fost următorul. Potrivit cronologiei oficiale a Misiunii ONU în Etiopia și Eritreea (UNMEE), Consiliul de Securitate a adoptat în unanimitate Rezoluția 1827 la 30 iulie 2008, punând capăt mandatului UNMEE începând cu ziua următoare, a menționat ONU. Ca motiv al încheierii, ONU a invocat restricțiile impuse misiunii de către Eritreea și întreruperea aprovizionării cu combustibil, conform aceleiași cronologii. Prin urmare, datele ONU arată că fondul instituțional al actualei confruntări constă în faptul că, după 2008, revendicările ambelor țări au continuat în absența unei misiuni ONU pe teren care să monitorizeze frontiera.
Cele cinci puncte ale Declarației din 2018 au fost reanalizate pe baza textului original. Potrivit textului original al Declarației Comune de la Asmara din 9 iulie 2018, publicat de ONU Peacemaker, cele două țări au stipulat: în primul rând, încheierea stării de război; în al doilea rând, cooperarea politică, economică, socială, culturală și de securitate; în al treilea rând, reluarea transporturilor, comerțului, comunicațiilor și restabilirea relațiilor diplomatice; în al patrulea rând, punerea în aplicare a deciziei Comisiei de Frontieră; în al cincilea rând, pacea, dezvoltarea și cooperarea regională. A doua zi, la 10 iulie 2018, Consiliul de Securitate a salutat semnarea declarației și a luat act de angajamentul de a pune în aplicare decizia Comisiei de Frontieră în declarația de presă SC/13416, a relatat Departamentul de Informații Publice al ONU. La 12 decembrie 2023, într-o declarație formulată în numele purtătorului de cuvânt Matthew Miller cu ocazia celei de-a 23-a aniversări a Acordului de la Alger, Departamentul de Stat al SUA a amintit că cele două țări s-au reangajat în 2018 să respecte frontiera și a îndemnat din nou la respectarea suveranității și a integrității teritoriale a ambelor părți. Aceasta confirmă pe baza documentelor de poziție anterioare ale Departamentului de Stat contextul în care secretarul Rubio a menționat „cadrul de pace din 2018” în convorbirea recentă, fără a însemna că declarația din 2023 a anticipat sau a determinat conținutul convorbirii din 2026.
Pentru chestiunea regiunii Tigray există deja un acord separat. Comisia Uniunii Africane (AU) a declarat la 2 noiembrie 2023, într-un comunicat cu ocazia împlinirii unui an de la Acordul privind încetarea definitivă a ostilităților (COHA) de la Pretoria, că acest acord a fost încheiat la 2 noiembrie 2022 la Pretoria, în Africa de Sud, între guvernul etiopian și Frontul de Eliberare a Poporului din Tigray (TPLF), fiind aprobat de Consiliul de Pace și Securitate al AU la 9 noiembrie 2022. În același comunicat, AU a enumerat printre realizările implementării predarea armelor grele și medii, reluarea serviciilor de bază, redeschiderea școlilor și a activităților comerciale, precum și instalarea administrației interimare din Tigray. Mai recent, la 8 octombrie 2026, Comisia Africană pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor din cadrul AU a exprimat îngrijorare cu privire la reapariția tensiunilor în nordul Etiopiei, reamintind că Acordul de la Pretoria prevede încetarea permanentă a ostilităților și măsuri de consolidare a încrederii, și a îndemnat părțile să își respecte obligațiile din acord și să revină la dialog. Această declarație din 8 octombrie este un document care nu a fost inclus în articolele anterioare, arătând că organismul pentru drepturile omului al AU a semnalat deja oficial faptul că actualul schimb de scrisori este inseparabil de implementarea Acordului de la Pretoria.
Semnificația procedurilor este stipulată în Cartă. Potrivit textului original al articolului 51 din Carta ONU, niciun stat membru împotriva căruia are loc un atac armat nu este împiedicat să își exercite dreptul inerent la autoapărare individuală sau colectivă până când Consiliul de Securitate ia măsurile necesare, însă aceste măsuri trebuie raportate imediat Consiliului de Securitate. Capitolul VII reprezintă cadrul prin care Consiliul de Securitate poate stabili existența unei amenințări împotriva păcii, a unei încălcări a păcii sau a unui act de agresiune și poate decide recomandări sau măsuri non-militare și militare, explică Repertoriul practicii Consiliului de Securitate al ONU. Prin urmare, Carta și ghidurile ONU fac distincție clară între acțiunea Etiopiei de a „notifica” măsuri de autoapărare și cea a Eritreei de a „solicita” măsuri în temeiul Capitolului VII, ambele având un caracter juridic diferit; nicio scrisoare nu înseamnă în sine că respectivul Consiliu de Securitate a stabilit existența unei agresiuni sau a decis măsuri sub Capitolul VII. În faza în care lipsește o evaluare oficială, susținerile ambelor țări sunt prezentate exclusiv atribuite fiecărei părți.
Acordul de la Pretoria conține, de asemenea, un mecanism de monitorizare. Potrivit unei declarații din 11 martie 2024 a Comisiei AU, după semnare, AU a găzduit două reuniuni ale comandanților de rang înalt la Nairobi și a înființat Misiunea de Monitorizare, Verificare și Conformitate (Monitoring, Verification and Compliance Mission) la Mekele. Același comunicat a menționat că un Comitet Mixt și un Grup la nivel înalt au urmărit stadiul implementării împreună cu această misiune. Acest mecanism vizează implementarea acordului dintre guvernul etiopian și TPLF, nu monitorizarea frontierei dintre Etiopia și Eritreea, și nu este un organism menit să tranșeze în mod direct schimbul de scrisori legat de frontieră. Cu toate acestea, faptul că în cadrul acordului intern din Tigray există deja o misiune de verificare evidențiază, în limitele documentelor oficiale, contrastul că nu a fost propus încă un astfel de mecanism de verificare pe teren în ceea ce privește revendicările de frontieră.