Hegseth prezintă ministrului britanic al apărării conceptul NATO 3.0 și solicită o apărare condusă de Europa
WASHINGTON
Hegseth a avut o întrevedere cu ministrul britanic al apărării la Pentagon
Secretarul american al războiului, Pete Hegseth, l-a primit pe 15 octombrie (ora locală) la Pentagon pe ministrul britanic al apărării, Wes Streeting, pentru o întrevedere bilaterală. Potrivit Departamentului de Război, vizita lui Streeting la Washington este prima de la preluarea funcției în luna iulie a acestui an. În cadrul întrevederii, Hegseth a trasat o linie clară, afirmând că alianța dintre cele două țări nu este o relație bazată pe nostalgie. El a declarat că prietenia și cooperarea dintre cele două națiuni țin de o „cooperare continuă care trebuie să funcționeze activ într-o lume periculoasă și dinamică”.
Conceptul adus în discuție de Hegseth cu această ocazie este „NATO 3.0”. Departamentul de Război a explicat această noțiune ca fiind o reechilibrare strategică a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Este o inițiativă prin care statele europene își asumă responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională, permițând Statelor Unite să își reducă prezența trupelor pe continentul european și să își reorienteze atenția către alte regiuni, precum Pacificul. Nu este vorba despre detalii privind retragerea completă a armatei americane din Europa. Elementul central este o redistribuire a rolurilor, în care Europa conduce apărarea convențională europeană, iar pivotul militar american se îndreaptă către alte zone.
Hegseth a declarat că a fost extrem de încurajator să vadă NATO intensificându-și eforturile sub conducerea președintelui Trump și a afirmat că apreciază profund angajamentul Marii Britanii de a proceda exact în acest fel. Responsabilul de comunicare al Departamentului de Război, Sean Parnell, a dezvăluit în aceeași zi că cei doi miniștri au discutat despre necesitatea unui leadership european mai puternic în cadrul NATO, în special britanic, și despre urgența ca aliații să își sporească și mai mult cheltuielile pentru apărare. Declarațiile ministrului însuși și explicațiile publice ale responsabilului de comunicare indică aceeași direcție.
Planul de a produce arme și muniții alături de țările partenere
Hegseth a legat chestiunea reconstrucției armatei de eforturile comune alături de țările aliate. Amintind ceea ce în Statele Unite se numește „arsenalul libertății” (arsenal of freedom), el a afirmat că producția internă, industria și liniile de producție vor fi construite rapid și la scară largă pe teritoriul SUA, precum și împreună cu partenerii. A adăugat că încrederea în lanțurile de aprovizionare este determinantă și a apreciat că Marea Britanie se implică activ în această direcție. A fost o declarație care a ridicat nu doar volumul cheltuielilor de apărare, ci și baza industrială care produce efectiv arme și muniții, la rangul de sarcină comună pentru întreaga alianță.
Ministrul Streeting a răspuns că Marea Britanie prioritizează la rândul său consolidarea capacităților militare. El a precizat că Marea Britanie continuă cea mai mare creștere a bugetului de apărare de la sfârșitul Războiului Rece. Cu toate acestea, a subliniat că problema nu se rezumă doar la suma de bani. Streeting a punctat: „Nu este vorba doar despre a investi mai mult, ci despre a investi în locurile potrivite, a împinge frontierele inovației în apărare și a transforma această inovație în capabilități de luptă mult mai rapid”. El a adăugat de asemenea că baza industriei de apărare a Marii Britanii trebuie consolidată și că trebuie accelerat ritmul de transpunere a inovației în putere militară.
Cei doi demnitari au afirmat că, după majorarea cheltuielilor de apărare, provocările reale constau în viteza de transformare a fondurilor în capabilități concrete și în baza industrială. Referirile lui Hegseth la lanțurile de aprovizionare și cele ale lui Streeting la inovație merg în aceeași direcție. Ceea ce au definit cei doi miniștri este o orientare generală. Nu a fost prezentat niciun document comun, comunicat sau calendar cu date stabilite.
Marea Britanie a fost de acord că Europa trebuie să devină mai autonomă
Streeting a fost de acord și cu faptul că statele europene membre NATO trebuie să fie mai autonome în materie de apărare. Spunând că „Marea Britanie face un pas înainte și este dornică să facă acest pas”, el i-a mulțumit președintelui Trump pentru că a determinat Europa să ia mai în serios apărarea propriului continent și a propriilor interese. A fost un răspuns formulat astfel încât extinderea rolului Europei, cerută de Statele Unite, să fie asumată de partea britanică drept o alegere proprie.
El a subliniat totodată importanța alianței dintre SUA și Marea Britanie. Streeting a afirmat că, în această etapă, nu este încă limpede dacă libertatea sau tirania va defini secolul XXI. A adăugat apoi: „Ceea ce este cert este că Marea Britanie și America nu vor fi spectatori în această luptă și sunt hotărâte să asigure victoria libertății”. O frază care a extins rolul alianței dincolo de discuțiile privind împărțirea sarcinilor de apărare, ducându-l către o hotărâre comună privind direcția ordinii internaționale.
Hegseth i-a mulțumit lui Streeting și pentru comunicarea privitoare la amenințările recente care au vizat trupele americane din Marea Britanie. Departamentul de Război a menționat un incident de securitate și un complot terorist suspectat a fi susținut de Iran, care a avut loc luna trecută la baza aeriană RAF Fairford din Marea Britanie. În urma acelui incident, armata SUA și-a retras bombardierele, readucându-le pe teritoriul american. Faptul că acest subiect a fost abordat arată că siguranța trupelor americane staționate pe teritoriul britanic face parte integrantă din discuțiile din cadrul alianței. Totuși, Departamentul de Război nu a oferit detalii suplimentare cu privire la stadiul anchetei sau măsurile ulterioare.
Europa conduce apărarea convențională, iar SUA se concentrează pe Pacific
NATO 3.0 nu reprezintă textul unui tratat. Conceptul descris de Departamentul de Război în această relatare este o direcție de împărțire a rolurilor în cadrul alianței. Este o imagine în care Europa preia inițiativa în apărarea convențională a propriei regiuni, iar Statele Unite își reduc prezența trupelor din Europa și își mută atenția militară spre alte regiuni, cum ar fi Pacificul. Pentru ca acest concept să se traducă prin mișcări reale de trupe, el trebuie urmat de planuri naționale de apărare, bugete și decizii la nivelul NATO. În acest raport nu există cifre precise de reducere sau termene limită. Trebuie subliniat clar că este vorba despre o indicare de direcție, lipsită de cifre și date calendaristice.
Cu toate acestea, declarațiile nu sunt o simplă retorică lejeră. Secretarul de război a explicat personal această viziune într-o reuniune oficială cu un omolog aliat, iar responsabilul de comunicare al Departamentului de Război a reiterat, într-un mesaj public din aceeași zi, nevoia sporirii leadershipului european și britanic, precum și a creșterii suplimentare a cheltuielilor militare. Având în vedere că declarațiile ministrului și explicația publică a instituției au fost transmise simultan, NATO 3.0 pare să devină denumirea oficială a redistribuirii rolurilor pe care Statele Unite o cer aliaților. Testul decisiv va consta în capacitatea țărilor europene, inclusiv Marea Britanie, de a răspunde prin planuri de apărare concrete și calendare de suplimentare a fondurilor.
Faptul că Pacificul a fost menționat explicit ca regiune spre care se va muta atenția SUA constituie, de asemenea, un punct cheie al acestei relatări. Logica este că, dacă Europa își asumă apărarea convențională, Statele Unite pot redirecționa resursele eliberate către descurajarea militară în alte regiuni. Planul nu este prezentat ca o destrămare a alianței sau o abandonare a apărării Europei de către SUA, ci ca o reordonare a priorităților privind alocarea inițială a resurselor militare limitate. Această delimitare reprezintă punctul de plecare în interpretarea NATO 3.0.
Coreea de Sud nu a fost menționată direct, dar este conectată la reorientarea spre Pacific
În această reuniune și comunicare oficială, Coreea de Sud nu a fost numită în mod direct. Cu toate acestea, enunțul conform căruia centrul de greutate militar al SUA se deplasează spre Pacific nu este o chestiune străină pentru Coreea de Sud, aflată în Indo-Pacific. Cu cât aliații europeni își asumă mai mult propria apărare regională, cu atât marja de manevră operațională a SUA spre Asia poate crește. În schimb, dacă nivelul cheltuielilor de apărare și baza industrială a țărilor europene nu țin pasul în mod real, planurile de realocare ale SUA ar putea fi amânate. Ceea ce a fost formulat este doar o direcție. În acest raport nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la Forțele SUA din Coreea sau la capabilitățile din Peninsula Coreeană.